i have a diary

Am un jurnal. Nu cred ca am mai spus asta lumii vreodata, cel putin n-am facut-o publica. Sunt curoioasa cam cate persoane ar vrea sa puna mana pe el. Asa, din pura curiozitate... M-am apucat sa scriu acum cativa ani si cand sunt nervoasa, prea fericita, indragostita, plictisita, idealista scriu pe acolo. E o readucere in revista a unor sentimente poate puerile a propriei persoane, in cazul asta e vorba de mine. Mi se pare totusi trist ca uneori ma navalesc mii de idei si cand pun mana pe pix, gata sa le scriu pe toate, pierd din vedere forma potrivita si ajung sa scriu mereu aceleasi lucruri, poate sub alte forme... sunt putin fixista, sau obsesiva, nu pot sa-mi dau seama ce mi s-ar potrivi mai bine, care e cuvantul cheie...
Concluzia e ca mi-as dori sa rezolv problemele mai multor persoane...daca se poate printr-un zambet, prin ceva natural... ar fi nice sa stii ca ai astfel de puteri "paranormale". Am uitat cum e sa faci astfel de magie, dar ar fi nice sa poti repeta istoria...intr-un fel sau altul. Ar fi bine sa apuc sa spun tot ce am de zis, sa comunic exact ceea ce simt ca e bine sa se stie despre mine, fix in forma pe care mi-o doresc...dar sunt constienta ca unele lucruri nu se intampla asa cum ar trbeui sau cel putin nu mie, persoanei care-i trece o pisica neagra prin fata patului in fiecare dimineata... si ce? cine-mi poate dreptu' de-a-mi face propriile filme?

Trip...trist...

Pana la urma totul e un mare film...
Te trezesti dimineata si ai in minte o mie de chestii. Vrei sa faci chestii, sa te descurci, sa te intalnesti, sa inveti, sa lucrezi. Si ajungi in fata oglinzii si te vezi pe tine, cu rimelu' cazut pentru ca ai uitat sa te demachiezi, cu cearcane imense, pentru ca ai uitat sa te odihnesti, cu ganduri urate despre ziua care abia a inceput. Te gandesti la miile de planuri pe care le ai si minuscula parte pe care chiar o vei duce la un bun sfarsit. Si iti dai seama ca o sa ratezi, daca nu ceea ce ti se pare cel mai important, partea de care chiar ai vrea sa ai parte. E trist. In minutu' ala in care incerci sa te dezmeticesti din lumea calduroasa a viselor, iti dai seama ca nimic din ceea ce vroiai sa faci n-o sa iasa fix cum ti-ai dorit, e inca o zi in care lumea a planuit sa te tepuiasca. Se intampla mereu, la orice pas, fix sub ochii tai, le dai acordu' sa isi bata joc de viata ta... pentru ca esti curios, pentru ca crezi ca odata si odata ceva se va schimba. E doar o idee in care crezi, singurul lucru in care ai ajuns sa mai crezi.
Welcome to real life...where a smile is just a image...

welcome

here's my story...
un fel de du-te vino de ganduri si de intamplari, un circuit de idei, poate nimic concret, destul abstract, multa imaginatie, poate niste real transformat in creatie... poate ca nu o sa se inteleaga mare treaba, dar uneori e mai bine sa ai ce interpreta...
si poate ca nu va place rozu', dar cu siguranta sunteti morti dupa verde... asa ca sa facem un compromis... so...
welcome to my world...