Tell me how you feel

E legal. Ne nastem, ne jucam, invatam sa mergem si sa vorbim, sa scriem, sa citim, sa socotim, unii dintre noi devin genii, altii raman la stadiul de copil mereu, unii vor avea vieti extraordinare, vor fi staruri, altii o sa uite de planul profesional, o sa fim artisti, scriitori, fotografi, manageri, gunoieri, designeri, contabili, regizori, avocati si cate alte meserii. Unii o sa faca facultati, mastere, doctorate, o sa ia mii de premii, o sa cunoasca lume interesanta, importanta. Unii o sa fie mai emotivi si o sa planga cand o sa termine liceul, altii o sa aiba animale de companie, unii dintre noi o sa-si cumpere in loc de pisica sau de caine, un sarpe, altii o sa
isi faca familii mari, cu cate patru copii si doua amante. Unu' o sa joace la ruleta, altu' o sa inventeze invizibilitatea sau teleportarea. O sa avem dreptul la alegeri, la vot, la exprimare libera, o sa semnam petitii impotriva cenzurii. Dar pana la urma o sa ramanem la fel. O sa vrem ceea ce interiorul nu ne va permite sa exteriorizam. Nu vrem cenzura, dar nu suntem in stare sa plangem in public, nu vrem minciuni, dar nu putem sa spunem lucrurilor pe nume, nu vrem drame, dar continuam sa ne indragostim, vrem liniste, dar proiectam pana si bicicletele cu claxoane, ne numim ecologisti, dar aruncam gunoaie pe jos, donam bani pentru gasirea antidotului pentru cancer, dar continuam sa fumam... Si, intr-un final, ajungi sa te intrebi daca nu reusim sa evoluam pentru ca suntem diferiti, pentru ca luptam pentru prea multe cauze deodata, pentru ca nu ne pasa, pentru ca nu putem mai mult de atat, pentru ca.........